Google+ Randuri pentru suflet: Toyota Corolla, „Frumoasa cu un scop precis”

miercuri, 2 octombrie 2013

Toyota Corolla, „Frumoasa cu un scop precis”

Ei, iata ca a sosit si mult asteptata luna octombrie, aducand cu ea, pe langa o vreme mult prea umeda pentru gustul nostru, al tuturor, si startul competitiei anuale despre care va vorbeam intr-o postare anterioara, ceea ce inseamna ca acest articol cu care va delectati acum a fost scris pentru prima proba a competitiei SuperBlog 2013.

Au trecut aproape 6 ani de cand am obtinut permisul auto si-mi amintesc si acum cu placere de infrigurarea cu care asteptam fiecare noua lectie si placerea cu care conduceam. Lectiile le-am luat undeva in vara anului 2006. Tocmai ce imi incasasem plata pe trei luni de munca si, deoarece nu vroiam sa se aleaga praful de o suma frumusica, pentru care muncisem din greu, am decis sa fac ceva bun pentru mine.

Am urmat orele practice, am fost la cursurile de legislatie, am inceput sa invat cu sarg, convinsa fiind ca, ulterior obtinerii persmisului, voi conduce zilnic, ca voi deveni, si acum voi folosi o sintagma cliseu, care nu suna deloc placut, regina soselelor, proaste, ce-i drept, din Romania. Nu s-a intamplat tocmai asa, si asta pentru ca un om nepotrivit, intr-un loc nepotrivit si intr-un moment mult, mult prea nepotrivit mi-a taiat aripile si mi-a declansat o teama patologica de masini.

Acum, la atatea ani dupa, in zile precum cele care au fost in acest inceput de octombrie, cand realizez ca port zilnic in buzunar un act pe care nu-l folosesc, imi doresc sa pot trece peste aceasta frica si sa pot conduce propria mea masina, o masina care acum stiu cum as vrea sa arate.

Va intrebati poate „Si cum ai vrea sa arate masina?”. Ei, bine, exact ca cea din imagine.

De ce aceasta si nu alta? Pentru ca, in sfarsit, noua Corolla este din punct de vedere estetic ceea ce eu caut. Nu-mi plac masinile colturoase sau prea mari. Imi plac, in schimb, cele cu linii curbate, care iti atrag privirea pe strada asemenea unei femei frumoase, cu faruri care se integreaza perfect cu restul caroseriei, completand-o.

De ce Toyota? Pentru ca fiabilitatea, dupa estetica, este al doilea aspect de care, acum, tin cont. Tocmai datorita fricii patologice despre care va vorbeam mai sus, vreau o masina fiabila, una in care sa ma simt in siguranta indiferent de vreme si de loc, pe care sa nu trebuiasca sa o inlocuiesc cand vor aparea si cei mici, si pentru ca, pana una alta, le place sau nu competitorilor sa recunoasca, Toyota ramane inca lider in topul celor mai fiabile autoturisme. Daca mai sunt printre voi, dragi cititori, inca persoane care dau din cap dezaprobandu-ma, poate cuvintele lui Jake Fisher de la Consumer Reports va vor convinge: "Faptul ca Toyota este in fruntea topului nu mai impresioneaza pe nimeni. E ceva aproape natural".

De ce conteaza fiabilitatea unei masini pe care am de gand sa o conduc zilnic (ati prins ideea, nu? vreau sa-mi inving frica si sa recuperez timpul pierdut)? Pentru simplu fapt ca atunci cand plec de-a casa nu o fac definitiv, ci cu gandul ca in scurta vreme ma voi intoarce la cei dragi, teafara si nevatamata, asa cum ai plecat.

Multi (barbati) se vor intreba poate „Ce stiu femeile despre fiabilitatea unei masini?” (mai ales o femeie care nu a prea condus la viata ei neinsotita de instructor). Aveti dreptate, nu prea multe, insa stiu ca masina pe care mi-o doresc, Corolla adica, are ABS (sistem de antiblocare a rotilor) & EBD (distributie electronica a fortei de franare), sistem de control al stabilitatii VSC si al tractiunii TRC, sistem de asistenta la pornirea in rampa si sistem de siguranta cu 9 airbaguri SRS.

Mai stiu ca la Toyota, toate autoturismele sunt evaluate complet, atat din punct de vedere al sigurantei, cat si al performantei, calitatea produsului finit fiind o caracteristica intrinseca.

Cum spuneam, acum stiu ce imi doresc, asa ca am sa ii scriu si Mosului, cu rugamintea sa faca loc in sacul sau incapator unei Toyota Corolla pe care promit sa o conduc zilnic.

RSS