Google+ Randuri pentru suflet: Doina, vedeta mea

duminică, 1 decembrie 2013

Doina, vedeta mea

Doina, doina, cantec dulce
Cand te aud nu m-as mai duce
Doina, doina, viers cu foc
Cand te-aud eu stau in loc.

Numa' ca povestea asta de am sa v-o spun nu are nicio legatura ca vreo doina de doar si jale, ci cu Doina, vedeta mea din poseta, asta ca sa-l citez pe Krem. Spre ca ati auzit de colaborarea Krem cu brand Farmec. In cazul in care inca nu ati facut-o, la sfarsitul acestui articol, care este scris pentru proba a 28-a si ultima a competitiei SuperBlog 2013, aveti postat un videoclip. Sper sa-l savurati. Eu a facut-o :).

Povestea mea incepe cam asa: anul trecut, cam prin preajma Craciunului, am mers cu amicii la munte. N-am stat mai mult de doua nopti, insa distractia a fost maxima. Derdelus, saniute, cand ne-am saturat de saniute, le-am schimbat pe pungi si lopeti de plastic, oameni de zapada si, bineinteles, ingerasi pe zapada, bataie cu bulgari, frecusi cu zapada si vin fiert. Cam tot tacamul.

Nu cred ca mai trebuie sa precizez ca fularul a fost o piesa vestimentara care curand nu si-a mai avut rostul. A ajuns undeva prin masina.

Cum era de asteptat, fiind micuta si deloc fortoasa, am devenit principala tinta a baietilor din grup: batuta cu bulgari, tavalita in zapada si frecata pana mi se inrosea fata. Rezultatul final a fost, dupa doua zile frumoase, o fata agresata de zapada si arsa de vantul montan.

In ultima seara, eram in camera cu o amica si ma plangeam ei. Simteam cum toata fata ma arde si ma strange in acelasi timp. Elena, o fata foarte saritoare de fel, mi-a spus:

- Lasa, pisi, ca te rezolva Doina!

Am crezut in prima faza ca se refera la cosmeticiana ei, o tipa pe care tot timpul mi-o lauda, insa al carui nume niciodata nu l-am retinut. Prima reactie a fost sa incerc sa-i inchid gura. Nu voiam sa aud o alta poveste despre mainile minunate ale respectivei si nici despre o solutie pentru tenul meu care putea fi pusa in practica abia la intoarcerea in capitala. Eu doream o rezolvare in acel moment. Disconfortul era prea mare si risca sa imi ruineze ultima seara petrecuta la munte.

- Cum, nu o cunosti tu pe Doina?! am auzit-o pe Elena bombanind in timp ce se intorcea din baie. Ea este Doina! imi spune aratandu-mi o cutiuta alb cu mov.

- Ah, la asta te refereai? am intrebat-o usor dezamagita. Cunosteam doar laptele Doina pe care adesea il folosisem la demachiere, insa nu prea intelegeam eu cum o crema din aceeasi gama ar putea sa imi rezolve mie problema, cu alte cuvinte sa ma scape de senzatia ciudata de coaja de copac pe care o aveam.

- Este o crema noua din gama Doina, o crema nutritiva vitaminizanta, care contine vitamina E si care, ai sa vezi, are sa faca minuni.

Usor neincrezatoare, dar fara chef sa o ascult tinandu-mi vreo predica, am lasat-o sa isi faca dambalaua si sa ma dea cu crema. M-a dat de vreo doua ori in seara aceea cu crema despre care ea zicea ca face minuni.

Dimineata, a trebuit sa recunosc ca am vazut ceva schimbari in bine, ceea ce insemna ca Elena avusese dreptate cu o zi inainte, asa ca am continuat tratamentul tot restul saptamanii. Am fost mai mult decat multumita de rezultat si, de atunci, Doina a devenit vedeta si din poseta mea.

RSS